| 1.
|
PREDESTIN'A, predestinez, vb. I. Tranz. (Despre divinitate, destin) A hotărî dinainte soarta cuiva; a sorti, a meni, a ursi. - Din fr. pr'edestiner, lat. praedestinare.
Sursă
: DEX'98
(25466)
- RACAI |
| |
| 2.
|
PREDESTIN'A vb. 1. v. hărăzi. 2. a destina, a face, a hărăzi, a meni, a sorti, a ursi. (Sânt ~ să fie fericiţi.)Sursă
: Sinonime
( 202701)
- siveco |
| |
| 3.
|
predestin'a vb., ind. prez. 1 sg. predestin'ez, 3 sg. si pl. predestine'ază
Sursă
: DOR
(273690)
- siveco |
| |
| 4.
|
A PREDESTIN//'A ~'ez tranz. (în superstiţii si în creaţia folclorică) A hotărî dinainte, prestabilind mersul lucrurilor; a sorti; a soroci; a ursi; a hărăzi; a meni. /<fr. pr'edestiner, lat. praedestinare
Sursă
: NODEX
(349006)
- siveco |
| |
|
|